Adevarata Istorie se naste la Mica Publicitate

O tara fara mica publicitate este o tara a carei istorie adevarata nu poate fi reconstituita.

A fost odata ca niciodata… de fapt, chiar a fost… Vlad Tepes. Era in vremurile in care, nici prin gand nu-i trecea cuiva sa dea anunturi la mica publicitate. Cu un foarte mic efort de imaginatie, probabil ca vom ajunge la concluzia ca… lumea isi zbiera ofertele, isi zbiera nevoile si cateodata zbiera cand era trasa in teapa.

Ca sa facem o analogie cu lumea noastra, lumea in care, spre norocul nostru avem mica publicitate, cel care pe timpuri zbiera ca are un surplus era echivalentul celui care astazi, cu un singur click, posteaza un anunt online.

Omul care zbiera si alerga din vecin in vecin sa isi astupe lipsurile sau dorintele vietii de zi cu zi, era echivalentul celui care astazi, stand cu cafeaua in fata si eventual cu o tigara uitata in coltul gurii, se afla la cateva clickuri distanta de obiectul dorintelor sale. Ca este casa, teren, un job sau o viitoare mireasa, totul se desfasoara intr-o liniste intrerupta doar de zgomotul clickurilor.

Si ca sa ajungem la cea de a treia categorie a zbieratorilor din vremurile de demult, aceia despre care spuneam ca tepele ii faceau sa urle, ei bine, probabil ca nu erau departe de cei care astazi, dau anunturi cu scopul clar de a da tepe sau citesc anunturi cu scopul clar de a pacali.

Intre noi fie vorba, era o lume tare galagioasa lumea in care lipsea, cu desavarsire, mica publicitate.

Era o lume in care, decat sa te muti, mai bine ramaneai pe loc, acceptand conditiile materiale pe care vremurile si rangul social ti le impunea.

Era o lume in care, inafara de eventuale schimburi de alimente din gradina vecinilor, altceva nu puteai face.

Era o lume in care, trebuia sa transpiri mult ca sa strabati munti si dealuri daca doreai sa-ti gasesti o consoarta pe care sa nu o cunosti din copilarie.

Bine, bine, trebuie sa recunoastem ca puteai eventual sa ai toate cele enumerate ca “imposibile” mai sus, daca plecai la oaste. Cu alte cuvinte la razboi. Numai ca, ce te faci… romanul de cand se stie, mai mult s-a aparat. Nefiind cotropitor si neavand mica publicitate la indemana… traia intr-o lume zgomotoasa si vitrega.

Noroc cu Vlad Tepes care, din cand in cand, indulcea vitregia sortii si curata lumea de categoria a treia, adica a celor ce dadeau tepe. Si ca sa fie pastrat un echilibru, orice teapa “virtuala” data era rasplatita cu o teapa primita, de data asta fizica.

Dar, ce te faci ca nimeni nu poate fi sigur daca ce am spus este adevarat sau nu. Doar putem face presupuneri pe marginea scrierilor din vechime. Scrieri care, pot fi la fel de relative ca si subiective.

O tara fara mica publicitate este o tara a carei istorie adevarata nu poate fi reconstituita.

Personal, pot doar reconstitui istoria vietii mele. O viata in care notiunea de mica publicitate s-a infiltrat de la o varsta relativ frageda. Evident ca, acestei infiltrari ii datorez multe.

Totul a inceput cand am observat pentru prima oara in biblioteca parintilor mei o carte. Parea asa de veche incat am fost tentata sa o iau de pe raft. Era publicata de Editura Cugetarea. Probabil numele editurii este motivul pentru care… de cate ori drumul mi se intersecteaza cu titlul cartii… incep sa cuget. In creierul meu se fac fel de fel de conexiuni care, de multe ori ma lasa pana si pe mine intr-o stare de uluire totala. Intre noi fie vorba, familia mea este intr-o stare de soc continua in fata genialitatii cugetarilor mele.

Si, ca sa nu tin prea mult secret titlul cartii cu pricina, o sa spun ca este vorba despre “Mica Publicitate” scrisa in 1935 de Tudor Musatescu. Trebuie sa recunosc ca avand vreo 10 ani, romanul lui Musatescu nu m-a atras prea mult si nu am reusit sa trec cu cititul de primele pagini. Suficiente ca sa ma lamuresc ca “mica publicitate” are legatura cu asa zisele matrimoniale. Subiect total neinteresant la varsta aceea.

Insa, dupa vreo doi ani, in viata mea au intrat iar, de data asta in forta, anunturile date la mica publicitate. Prin intermediul cartilor de razboi si de spionaj. Faptul ca spionii, eroi ai cartilor ce le citeam, faceau invariabil schimb de informatii prin intermediul anunturilor date la mica publicitate, imi pusese minte pe jar. Datorita acelor anunturi am inceput sa iubesc numerele, permutarile si combinatiile. Pana si in ziua de astazi am ramas cu obiceiul de a cauta coduri secrete si mesaje cifrate de cate ori vad un anunt la mica publicitate.

“Anunturile publicitare sunt partea cea mai sincera dintr-un ziar”, spunea cu mult timp in urma Thomas Jefferson, unul dintre remarcabilii ocupanti ai fotoliului de presedinte al Statelor Unite ale Americii si autorul Declaratiei de Independenta.

Ei bine, nu am de gand sa contrazic un asemenea ilustru personaj dar, voi completa ca… istoria adevarata a unei comunitati se naste, se scrie si se reveleaza prin intermediul anunturilor publicitare.

Nu voi vorbi astazi despre faptul ca mica publicitate are potentialul de a schimba soarta cuiva. Acest lucru mi se pare a fi atat de evident incat nu am sa te bat la cap pe marginea subiectului.

Ci, prefer sa punctez alte idei. Ca de exemplu, cateva cuvinte pe care le-am citit de curand.

“Anuntul Telefonic – 28 ani de istorie a Bucurestiului” este chiar titlul unui articol ce radiografiaza preferintele si prioritatilor romanilor cu un sfert de secol in urma. Ca preferau masini, case, terenuri sau electronice, o sa te las sa afli singur parcurgand randurile articolului.

Si tot la capitolul istorie as incadra evolutia preferintelor in diverse domenii.

Ca de exemplu, in urma cu 111 ani, doamnele din Bucuresti care doreau sa aiba “palariile de Dame cele mai elegante”, puteau sa le comande undeva pe strada Gabroveni. Astazi, gasesti palarii oriunde, insa, daca vrei sa fie si elegante… nu le mai gasesti deloc.

Tot facand sapaturi arheologice in cautarea istoriei, am gasit o sursa din care concluzia principala este ca la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, in zona Aradului era prohibita litera “x”. Dovada sta in faptul ca “untura de peste proaspat din Norvegia” era “escelenta”, iar folosirea spirtului Reuma “Contra supararilor reumatice este escelenta“. Nu se stie daca la fel de “escelenta” era untura de peste invechit. Revin cu detalii dupa ce termin “sapaturile”.

Si asta ca sa nu mai mentionam precursoarele decoratiilor pentru pomul de Anul Nou care… “Nu afuma! Fara Miros! Nestricacioase!“.

Si incheiem plimbarea prin anunturile din care istoria se naste, amintind ca, spre deosebire de vremurile noastre in care conservam in general muraturile, tot in acea perioada romanul se ocupa cu “conservarea parului” si deasemenea cu echivalentul marketingului online de astazi, aplicand Serail pe par pentru ca… “ii promoveaza cresterea“. In cazul in care nu intelegi chineza pe care o vorbesc, accentul este pe termenul “promoveaza”.

Si asta deoarece, adevarata istorie se naste la mica publicitate si o tara fara mica publicitate este o tara a carei istorie adevarata nu poate fi reconstituita.

*

Note:

• Sursa imagini: Pixabay
• Articolul a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019 – proba 3