Intr-un Blog Neobisnuit
Atentie! Pizzerie neobisnuita

 

Bantui de patruzeci si cinci de minute prin blog Dodo Pizza. Stii tu, pizzeria neobisnuita ce mi-a cucerit sufletul si papilele gustative, luna trecuta. Pizzeria al carei blog neobisnuit divulga activitatea companiei din Romania.

Evident, daca as avea un pic de talent culinar, as deschide si eu o pizzerie dododelicioasa. Dar, sunt o femeie neobisnuita. Resemnata, familia m-a declarat pericol public in bucatarie. Ca atare, trag concluzia ca, nici talent cu carul nu as avea intr-o pizzerie.

Dar, cu ceva vreme in urma, de undeva din univers m-a fulgerat un talent si m-am apucat de scris. Si cum, caile pe care eu le aleg sunt total neobisnuite, am inceput a scrie carti. Dupa care, in ordine inversa a lungimii, am trecut la content. Pentru americani si englezi. Ca in limba romana parea prea simplu.

Americanii, buni la suflet mi-au daruit si un sot. Webdesigner ca sa ma asigur ca are cine sa ma invete sa-mi gestionez cele… deja… treisprezece bloguri din dotare.

Evident ca l-am plantat aici in tara noastra. Pe sot.

In primul rand pentru ca, desi pare neobisnuit, nu as da-o la schimb pe nici o alta tara din lume.

In al doilea rand pentru ca… nu era sa ma las de inginerie. Am uitat sa spun asta? Ei bine, tocmai am spus-o.

Dar, ce te faci ca tentatia Dodo e mare! Atat de mare, incat imi vine sa scriu despre pizza. Neobisnuit de gratis. O data pe luna, pana in 2020.

Asa, ca o provocare pentru mine, pe un blog neobisnuit.

Sa inceapa provocarea!
Sa inceapa provocarea!

Startul pariurilor cu mine insami l-am dat pe cand aveam vreo 5 ani. Atunci am hotarat ca voi sta 200 de ani pe planeta. Evident ca, lumea din jur s-a uitat profund mirata si absolut neincrezatoare, dar eu merg inainte cu pariul. Raport intermediar… sunt inca aici si sunt pe drumul cel bun. 🙂

Bineinteles ca, am la activ multe pariuri-provocari. Raport final… toate castigate cu succes.

Acum, nu iti inchipui ca topai precum un purice printre provocarile pe care mi le dau singura. Te asigur ca puricele… este prea mic pentru asa ceva. In plus, m-a marcat in copilarie bancul cu puricele. Daca nu-l stii, intreaba-ma si ti-l spun.

Sar dom’le precum un popandau, ca sa fiu si observata. Ca am Ego, ca orice om, fireste.

Si, precum cele “45 de minute sau pizza gratis!” care este regula de baza a lui Dodonel, valabila intru vesnicie, oricat va exista acest business… tot atatea minute mi-au fost suficiente sa-mi doresc sa scriu.

Pentru Dodo Pizza.

Stiu deja ca unul din obiectivele pentru 2019 este ca raportul comenzilor realizate in pizerii la cele realizate la livrare sa ajunga la 50%-50%. Evident ca voi scrie pe-al lor blog neobisnuit doar content care ar indemna potentialul client sa comande dodolicioasa pizza online.

Pentru ca, pur si simplu, ador shoppingul online.

Inca nu sunt sigura ce as putea face cu comenzile totale intarziate ce acum sunt 5% sa ajunga la 2% dar… cu siguranta ar putea sa-mi vina o idee.

Doar sunt inginer, ai uitat? 🙂

Si cum “În spatele proiectului global Dodo Pizza stau Oamenii care lucrează la el.”, o sa-mi indrept atentia catre acestia.

Catre acei oameni uniti intr-o echipa de o provocare numita NECUNOSCUT. Dodo-oameni care cred in algoritmi proprii, sunt vrajitori, emotivi fara limite, zboara spre ce-si propun si invata din orice.

Ca mine.

Si precum, in fiecare sambata si duminica, acesti oameni invita copiii sa-si prepare propria pizza dododelicioasa, tot asa as intra in bucataria lor sa construiesc pizza din cuvinte.

In plus, as da o mana de ajutor la promovarea promotiilor considerate in acest moment neeficiente. La ce altceva ar fi bune toate grupurile cu zeci de mii de membrii pe care deja le administrez in retelele sociale?

Si cum, indubitabil, viata m-a obisnuit cu provocari absolut neobisnuite, de-abia ce-mi clarificasem provocarea cand… universul mi-a trimis o…

ALERTA de Breaking News!!!

Fix cand ma pregateam sa arunc manusa in fata lui Dodonel, iata ca aflu despre un blogger ce umbla cu capul in nori prin lumea asta care… tocmai s-a provocat singur sa scrie pentru Dodo-oamenii de care-ti vorbeam.

Ups... Asta DA provocare!!!
Ups… Asta DA provocare!!!

 

Prima reactie… soc total. Adio idee originala.

A doua reactie… scris comentariu de felicitare blogger. O umbla el cu capul in nori 🙂 dar, categoric, se misca repede.

Si cum, plagiatul nu face parte dintre pasiunile mele…. bag a treia reactie.

🙂

Subsemnata, posesoare a unui bec aprins, a doi ochi sclipitori si a unui CV neobisnuit (pe care-l arat doar la cerere)… DECLAR RASPICAT ca…

Gata! Dupa 45 Minute intr-un Blog Neobisnuit, pun pariu cu mine insami…

Pentru Dodonel scriu cu diacritice!

Cat ma costa asta?

Enorm! Pentru ca eu… niciodata, dar absolut niciodata nu scriu pe blog cu diacritice!

Si, pentru ca nu promit niciodata dar fac intotdeauna, incep chiar din clipa asta.

Adio Inginerie, Vreau Pizzerie!

 

Autor, Mirela-Carmen

Content marketer neobișnuit. Alergătoare. Obsedată de viteză, scrie doar pe ultima sută de metri. Credincioasă. Crede în super eroi. Cascadoare. Pasionată de slalom printre obstacole Yoast. Arheolog. Scormonește în sufletul omului. Inventatoare. A inventat ascunderea în timp ce stăpânește arta succesului pe principiul deschiderii și transparenței. Preferă organismele vii precum aluatul necongelat dododelicios. Afaceristă cu memorie bună. I-a spus casierului 99 și a câștigat pizza la DOAR 9,9 lei.

Și, ți-aș mai spune câteva zeci de chestii dar… nu dau niciodată totul din casă. 🙂 Spun ce vreau, când vreau, cui vreau, cum vreau… pe un blog neobișnuit.

 

*

Note:

  • Surse imagini: Dodo Pizza cu tot cu al sau blog neobisnuit, plus un gif apartinand inculpatului FB 🙂
  • Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019 – proba 18… ce a pus capac. Superior.

 

41 COMENTARII

  1. Hai că nu e așa de greu cu diacritice. 🙂 Bănuiesc că te referi la mine când spui despre bloggerul ce are capu-n nori. 🙂 Să știi că nu mă pricep deloc la prăjituri.

  2. Asta da provocare să te reorientezi când cineva ți-a luat-o înainte. Abia aştept să îți văd planurile şi scrierile pe blogul neobişnuit. Gif-ul acela m-a amuzat tare. Deci? Cum e să scrii cu diacritice?

    • Si mie mi-a placut gif-ul!!!! Mult de tot. Noroc cu Radu si provocarea lui, ca altfel nu descopeream giful acela :-)))))
      Cu diacritice…. e cumplit! Bucatica aia de CV scrisa cu diacritice mi-a luat… aoleu… cateva minuuute bune din viata! Da’, ce nu face omu’ de dragul lui Dodo?

  3. M-am distrat la articolul tău. Greu cu diacriticile așa-i? Dar, dacă eu am învățat să gătesc pentru Natalia, și tu reușești cu diacriticele. :)))
    Și să gătești ceva. 🙂
    De scris nu mai zic nimic că văd că te pricepi bine.
    Gif-ul se potrivește de minune. M-a amuzat tare.

    • Haha. Ma trimiti la cratita? Ultima oara am ars ciorba si penultima am explodat ouale fierte si am adus ibricul in care se aflau in stare de transparenta. A fost spectaculos, recunosc. :-)))) Da’, vin cu placere sa degust din ce-i pregatesti Nataliei 🙂

  4. Nici nu am observat ca nu scrii cu diacritice. Dar toate au un inceput. Nici eu nu scriam pana acum asa pe blogul meu, ci doar pentru clienti. Iti urez succes! Articolul tau este super fain, dotat cu umor si inventivitate.

  5. Mi-a placut mult articolul, sincer, saltaret, provocator. Si chiar e o provocare sa scrii cu diacritice, si eu sunt total pe langa deocamdata. Imi pare bine ca ne-am intalnit aici si astept sa vad ce mai scrii!

    • Adevarat, neobisnuita combinatie. Dar… sa gusti din pizza facuta de ei. Iti vine sa te combini pe vecie cu acel gust. Si… cascavalul care se intinde… precum in poze si reclame. Mama Mia… dai in pizza mania!

  6. Eram atat de concentrata pe tot ce scrii, incat niciodata nu am obsevat faptul ca nu folosesti diacritice, iar in bucatarie ma indoiesc ca esti asa un dezastru:)) gif-ul este maxim! Mult succes! Esti minunata si sper sa ocupi locul fruntas

  7. Excelent! Eu cred ca e un pariu castigat deja. Tu poti scrie despre orice, cu un neobisnuit dar de a ne face sa vedem ca e ceva obisnuit!
    P.S. Am scris fara diacritice, pentru ca acum sunt cu tastatura azerty. Aici e greu 🙂
    P.P.S. Care e bancul cu puricele?

    • Ia uite… am trait s-o vad si p-asta! Mona scrie fara diacritice. Deci, se poate :-)))) Vezi ca nu este greu?
      Bancul? Deci ai observat… esti a doua! Ti-l trimit in privat right away! 🙂

    • Pentru tine… bancul cu puricele 🙂

      A fost odata un om de stiinta. Cerceta el cate-n luna si-n stele. Si pentru ca nu mai stia ce sa cerceteze, ochii i-au cazut pe un purice.
      Cercetarea a inceput.
      A luat el puricele, l-a pus pe masa si i-a spus: “Sari!”
      Si puricele a sarit.
      A repetat de cateva ori experimentul. Puricele a sarit de fiecare data.
      Omul de stiinta lua constiincios notite.
      Intr-o zi a schimbat experimentul. A taiat un picior puricelui si i-a spus: “Sari”
      Si, puricele a sarit.
      Omul de stiinta si-a notat rezultatul experimentului cel nou.
      A repetat procedura.
      Concluzia sa se verifica de fiecare data.
      Dupa ceva vreme, i-a taiat si al doilea picior si i-a spus: “Sari!”
      Iar puricele nu a mai sarit.
      Omul de stiinta a notat in caiet: “Daca tai picioarele puricelui, acesta isi pierde auzul.”

LASA UN RASPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here