In vremurile de demult, pe cand romanul de-abia isi castigase libertatea si totodata dreptul la vacanta, un vis ce parea sa nu aiba potential… s-a implinit.

Aprilie 1993. Si astazi, cand inchid ochii, retraiesc pana la cel mai mic detaliu prima mea vacanta.

“Anul acesta vom merge in strainatate”, glasul tatalui nostru sparse brusc tacerea lasata in casa, la sfarsit de martie. “Unde vreti sa mergem?” continua el, in timp ce ochii lui albastri ne fixau amuzati.

Mama afisase un zambet larg. Eu si Stefan, fratele meu, ne holbam fara a fi in stare sa dam vreo replica inteligenta. Aceasta este singura faza de care imi amintesc, din cele doua saptamani de iures mental si fizic ce au urmat. Pe 11 ale lunii, plini de emotie, zburam spre Tara Faraonilor, in primul nostru circuit cultural.

Daca te astepti sa-ti povestesc despre minunatiile Egiptului, te inseli.

Nu am sa-ti vorbesc despre nesatul cu care am respirat aerul din preajma misterioaselor piramide din Giza si nici de Sfinxul langa care, am participat la primul meu “Spectacol de Sunet si Lumina”.

Nu am sa-ti destainui nici intamplarile palpitante ce au avut loc la templele faraonilor din Valea Regilor si nici despre comorile aflate la mormantul lui Tuthankamon.

Nici despre plimbarile cu barca cu fundul de sticla, ce plutea pe Marea Rosie, atunci cand nu ne fataiam pe plaja sau prin centrul statiunii Hurghada, ce de-abia se construia.

Nu am sa-ti satisfac nici eventuala curiozitate in legatura cu croaziera optionala pe Nil, pe care, ca orice roman “scapat” de sub jugul ce ii anulase dreptul la vacanta, n-am ratat-o.

 

O sa tin secreta deocamdata si aventura de care am avut parte in Muzeul Egiptean din Cairo, pe cand pasii ma purtau in preajma impresionantei colectii de peste 150.000 de obiecte antice egiptene; aventura ce a avut punctul culminant in Sala Mumiilor.

Si, evident, nu te voi purta nici pe aripile istoriei in care s-au nascut minunile arhitecturale ale Templelor din Luxor si Karnak.

Dar, o sa-ti povestesc despre doi frati, crescuti intr-o Romanie in care schimburile culturale, luxul si modernismele nu erau ceva ce intalneai la tot pasul.

*

Intrarea in hotel, finisajele din aur, peretii de cristal, covoarele somptuoase, marmura luxoasa, toate acestea ne faceau sa credem ca ne aflam undeva… pe o alta planeta a acestui univers.

Camera ce ni se repartizase, mie si fratelui meu, arata ca scoasa dintr-o poveste. Mainile mele nu mai mangaiasera o draperie de catifea rosie, trupul nu mi se mai odihnise in fotolii de o “arhitectura” magistrala, privirea-mi nu mai poposise pe o masuta atat de frumos sculptata.

Pe scurt, priveam uimiti in jurul nostru si nu ne venea sa credem ce vedeam. Desi, crezusem pana atunci ca eram niste fiinte superioare, ei bine, in acele momente aratam ca doua maimute holbate, ce nu pricepeau care este treaba cu civilizatia.

Stupefactia noastra a atins punctul culminant cand a trebuit sa chemam un angajat sa ne explice cum functioneaza un robinet cu senzori, cum poate fi folosit vasul de toaleta si ce trebuie sa facem pentru a ne bucura de apa siroind pe trup.

Pe scurt… faptul ca atatia ani am fost lipsiti de dreptul la vacanta in alte parti ale planetei, ne facea sa parem doi… sa spunem… analfabeti.

In fine, l-am lasat pe Stefan sa-si bea cafeaua in timp ce, am intrat sub dusul ale carei functii de-abia le descoperisem. Magia locului incepuse sa puna stapanire pe mintea mea cand… am auzit un ciocanit in usa camerei. Stiind ca avea cine sa raspunda, am continuat reveria dusului. Dar… ciocanitul se auzi iar. Si iar. Pana cand, nervoasa si cu un prosop aruncat pe mine, am pasit in camera unde… nici urma de fratele meu nu era.

Deschid usa. In spatele usii nimeni.

Intru iar in baie. Ciocanitul revine. Ies, deschid usa. Nimeni.

O oarecare senzatie de teama incepuse sa ma invaluie. “Unde o fi Stefan cand ai nevoie de el?”

Deja ingrijorata, intru in baie. Ciocanitul se face iar auzit si o voce, ce parea iesita dintr-un mormant, ajunge la urechea mea.

“Ajutor! Mirela, unde esti?”

Cu pielea deja aratand ca faimoasa “piele de gaina” imi fac curaj sa ies din baie. Camera goala. Ciocanitul… prezent. Vocea… asemanatoare unui om in agonie, de-abia auzita. “Te rog, vino. Ajutor…”

Vocea parea sa vina din spatele superbei draperii. Ma apropii cu teama, dau incet draperia de o parte. Geam. Un perete de geam ce ma despartea de noaptea densa. Pipai ceva ce pare a fi o usa si incet, incet… o deschid.

Deja ma gandeam la fel de fel de povesti cu mumii, spirite, criminali cand… usa ce ma straduiam s-o deschid cat mai incet – pentru cazul in care vreo primejdie ma pandea in spatele ei – ma izbeste cu putere.

Stelele verzi nu mai aveau nici o taina pentru mine.

In clipa imediat urmatoare, o namila neagra se napusteste asupra mea. Socul izbiturii face ca eu si namila sa cadem gramada si printre mormaieli, absolut sinistre, aud…

“Ce ti-a trebuit atat timp sa vii? Era sa mor de frig pe balconul ala.”

Din clipa aceea am devenit eroul fratelui meu. Si pana in zilele noastre, de cate ori vine vorba despre Egipt, patania noastra (de oameni care de-abia isi castigasera dreptul la vacanta si nu aflasera ca usile de balcon se pot inchide automat, fara a mai avea posibilitatea de a le deschide din exterior) starneste hohote de ras.

*

Imi inchei aici pledoaria despre vacante, libertate si circuite culturale, dar nu inainte de a mentiona campania de constientizare privind importanta vacantei in vietile noastre, sustinuta de Christian Tour si despre care, de curand, am aflat.

Si… deoarece fiecare dintre noi ar trebui sa se bucure de cel putin o calatorie pe an, ai putea sa-ti daruiesti o vacanta cu Christian Tour, lasandu-te in mainile experimentate ale specialistilor ce-ti pot oferi consultanta turistica atat inaintea achizitionarii pachetului de vacanta, cat si pe durata acesteia.

Iubeste! Calatoreste! Si nu uita… Christian Tour sustine Dreptul la vacanta!

Nota:

  • Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019 – Proba 1

18 COMENTARII

  1. Foarte frumoasă povestea ta. Se pare că ați făcut un curs intensiv de folosit camere hotel mai șmechere 😚 . Aștept povestea din sala mumiilor, nu cumva ai vrut să guști un praf de mumio și n-ai știut din care să tai 😂?!
    Baftă multă la SuperBlog ! 😘

  2. Ce mi-a plăcut!!!! Dar vreau să știu mai mult! Știu că tema si cerințele nu ți-au permis, dar… serios!!! Hai cu poveștile! Tot ce ține de Egipt mă pasionează, de fapt… e puțin spus. Baftă multă!

LASA UN RASPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here