Te port în inima mea

Dana

Pentru un copil, familia înseamnă ”mama și tata”. Atunci când unul dintre ei lipsește, inima copilului se rupe în două, iar iubirea părintelui rămas este singura șansă de a mai repara tristețea. Această iubire nu înseamnă cadouri scumpe și cele mai dorite jucării. Ele nu vor umple niciodată golul rămas.

Care sunt acele gesturi de iubire și lucruri cu adevărat remarcabile și fundamentale?

Într-o despărțire sau o pierdere, părintele rămas are o singură mare frământare:

Oare copilul meu va reuși să treacă peste asta?

Autoarea Claudia Groza Lazăr a scris pentru Revista ”Viața de Blogger” o poveste care evidențiază sentimentele unei mame singure și ale copilului ei, dar și faptele care fac legătura dintre aceștia mai puternică. Haideți să citim împreună povestea, iar apoi să o descoperim pe Claudia!

Te port în inima mea

Seara aduce cu sine poftă de joacă, dor de părinți și îmbrățișări. Oboseala își face loc printre treburile de final de zi.

– Mami, mi-a fost dor de tine! Uite ce am pregătit pentru tine!

– Minunat! Îți mulțumesc foarte mult! Este cel mai frumos Mărțișor!

– Îl vei purta? întrebă cu glas firav băiatul.

– Desigur! Cu mare drag și mândrie!

Mama avea zeci de treburi de rezolvat, de planificat, de pus în ordine. Apoi, venea rândul banilor. De unde să facă rost pentru facturi, grădiniță, proiectele sale de suflet? Capul îi vâjâia de griji. Uitase să cumpere pâine.

– Mergi cu mine la magazin? Am uitat să iau pâine și lapte!

– Nu-i nimic, mami! Ne descurcăm cu ce avem! Ești obosită! Nu mai ieșim!

– Ești sigur? rosti mama, ușor vinovată.

– Foarte sigur! Plus că am mâncat o gustare consistentă la grădiniță și nu îmi este foarte foame.

– Ce m-aș face eu fără înțelepciunea ta? Îți mulțumesc pentru fiecare lecție pe care mi-o oferi!

– Iar eu îți sunt recunoscător pentru fiecare seară de poveste! Oricât de ocupată și obosită ești, tu îmi acorzi timp, îmbrățișări și multe râsete. Toate îmi sunt pansament peste zi, când suntem departe unul de altul.

– Ești adorabil! Cel mai scump băiețel! Sunt foarte fericită să văd ce frumos ai evoluat! Uneori, te privesc când dormi și mă întreb cum de au trecut atâția ani!

– Ah, mami! Timpul este un adevărat vrăjitor! Hocus-pocus și a mai trecut o săptămână!

– Nu putem să facem o magie să îl oprim în loc? Să îl înghețăm?

– Mami, s-ar dezgheța până ce ne-am planifica noi toate acțiunile dorite! grăi Codrin.

– Da! Ai dreptate! spuse mama, prefăcându-se tristă.

– Dar știu cum îl putem păcăli!

– Da? Păi mărturisește-mi! Te ascult!

– Să imortalizăm timpul! În fiecare zi să facem o fotografie! Astfel, am avea dovada că timpul a fost bun, blând și darnic cu noi. Ne-am vedea fiecare zâmbet. Ne-am aminti activitățile dragi, emoțiile trăite! Am face albume pe ani.

– Ți-am spus cât de mult te iubesc?

– Zilnic mami! Dar cel mai mult îmi place că îmi și dovedești dragostea!

– De când ai venit pe lume, te port în inima mea. Ai un loc special amenajat acolo! Un buzunar croșetat pentru tine și toate emoțiile tale. Le adun una câte una, iar când vreau să îmi amintesc ceva, închid ochii și le scot de acolo.

– Mami, ai simțit tristețea mea de azi?

– Da. Am fost agitată și tristă. Pur și simplu, din senin! Dar ce s-a întâmplat?

– Un coleg mi-a zis că nu am suficientă dragoste pentru că nu am doi părinți! M-am supărat! L-am împins și am plâns.

– Dragul meu! Vino aici! Dacă ai doi părinți nu înseamnă că ai multă dragoste. Tatăl tău te-a iubit foarte mult. Iar eu, nu am cuvinte să-mi exprim toată iubirea ce ți-o port. Ești răspunsul rugilor mele îndelungate. Ești îngerul meu! Nu trebuie să te superi pe cuvintele unor colegi! Cu siguranță și ei suferă!

– Îți mulțumesc, mama! Ai dreptate! Te iubesc!

– Micuțul meu adorat! Hai la povești!

În inimile părinților se află mereu dragoste, speranță, grijă și încrederea că fiii lor vor reuși să treacă cu bine peste orice obstacol atunci când se simt iubiți!

Această poveste, scrisă din inima autoarei, ne evidențiază importanța cuvintelor simple, frumoase și calde, dar și empatia care se naște doar din iubire.

Despre autoarea poveștii:

Claudia Groza Lazăr este îndrăgostită până peste cap de scris… De scris povești pentru copii și nu numai! Este mamă de gemeni, profesoară de biologie și citește mult pentru ea – jurnal, povestiri scurte și ghiduri de scriere.

O cunosc drept un om modest și bun. Iar din toată bunătatea sufletului ei, a decis să facă pentru copii lucruri minunate care să le călăuzească pașii vieții. Crează jocuri, ateliere de lectură și creativitate, dar și povești personalizate pentru oricine.

Cărțile sale sunt potrivite atât pentru dezvoltarea intelectuală, cât și pentru dezvoltarea inteligenței emoționale. Îi ajută pe copii să descopere și să învețe lucruri noi și o face într-un mod interactiv, tocmai pentru că știe cât de important este ca cei mici să nu simtă niciun fel de presiune.

Dacă v-a plăcut povestea și vă interesează să descoperiți mai multe, pe site-ul autoarei veți găsi, pe lângă toate cărțile scrise de ea, și cărți pdf, povești audio, povești personalizate (pentru mari și mici), jocuri și jucării croșetate.

Site-ul Claudiei Groza Lazăr: AICI