In urma cu cativa ani, Blogosfera romaneasca a atras catre sine o comoara. De o modestie iesita din comun, isi semneaza minunatele sale creatii in culori… Anaphielle. In acelasi timp, asterne cuvinte din suflet pentru suflet, atat pe paginile virtuale ale propriilor bloguri nisate pe literatura cat si pe paginile reale ale cartilor. Majoritatea dintre noi o cunoastem si o iubim deja pe invitata noastra de astazi, autoarea si ilustratoarea Dana Codori. Iar aceia care inca nu au cunoscut-o, cu siguranta incepand de astazi vor fi mai bogati sufleteste. Pentru ca… o vor iubi la randul lor.

Sa ii uram deci, impreuna… Bun venit, Dana! Iti multumim ca ai acceptat sa te lasi intervievata si sa impartasesti cu noi cateva aspecte ale experientei tale.

CLICK pe microfon pentru a accesa toate interviurile!

 

1: Când ai început activitatea de blogger și ce anume te-a determinat să faci acest pas?

R: În urmă cu câțiva ani, nu știu exact când, am văzut pe google o reclamă pentru blogspot în care scria că ”poți avea propriul jurnal online”. La citirea cuvântului ”jurnal”, ochii mi s-au bulbucat făcându-mă să trec imediat la acțiune fără să cunosc prea multe detalii. Mi-am creat un cont, după care am început să-mi prind urechile. Era ceva SF pentru mine. Deși acum mi se pare simplu scrisul pe blog, pe-aunci mi se păruse o mare întortocheală care mă făcuse să abandonez ”jurnalul”. Era încă vremea Hi5-ului. Apoi am dat de Facebook unde ușor, ușor am cunoscut lume, printre care oameni pasionați de blogging. Ei bine, având pe cineva care să mă îndrume, am mai dat o șansă, însă de această dată, deși reușisem să descos ițele, nu postam regulat, ci mai degrabă din an în paște. Apoi am aflat de SuperBlog, m-am înscris și, vrând nevrând, m-am obișnuit să postez mai des. Deși am blogurile de ani întregi, abia de un an am intrat în ritm. Pot spune deci că SuperBlog m-a împins de la spate.

 

2: Ce platformă folosești și de ce?

R: Folosesc două platforme: WordPress pentru literatură și Blogspot pentru competiția SuperBlog. Le folosesc diferit pentru că nu vreau să amestec capra cu varza. Îmi doresc ca pe contul de wordpress să rămână doar ce este legat de literatură, fără articole care conțin trimiterea spre diverse servicii online.

 

3: Cărei nișe te adresezi și, dacă oferi servicii cititorilor tăi, care sunt acestea?

Blogul meu se adresează iubitorilor de literatură, dar pe lângă aceasta, deși nu am postat înspre promovare, pot oferi servicii de ilustrare către autorii poveștilor pentru copii.

 

4: Care este mediul tău de lucru ideal și cum îți găsești inspirația?

Inspirația mă găsește pe mine de cele mai multe ori și nu ține cont de mediul în care mă aflu. Cel mai mult scriu acasă, dar mereu port cu mine o agendă pe care să-mi notez ideile. Am scris și scriu oriunde. Cel mai plăcut este în natură, melodia acesteia oferindu-mi o stare de relaxare intensă.

 

5: Ai avut eșecuri? Dacă da, ce lecții ai învățat?

Nu există evoluție fără eșec. De fapt adevăratul eșec este atunci când ne dăm bătuți. Chiar am scris un text scurt despre Domnul Eșec pe care îl condamnam aspru până mi-am dat seama că pot învăța atât de multe de la dânsul. Nu ne-am născut învățați și cumva întregul proces spre îndeplinirea visurilor este un drum pe care nu se află doar iarbă și flori parfumate, ci și bolovani de care ne împiedicăm până învățăm să-i ocolim. Am învățat că ”ce nu te doboară te face mai puternic.”

 

6: Este bloggingul prioritar în viața ta sau e doar un hobby? Cum îmbini activitatea de blogger cu viața personală?

R: Scrisul este prioritar, însă blogul doar un hobby. Este o plăcere să ofer spre citire părți din mine fără a crea din online un loc în care să mă simt cumva obligată să scriu.

 

7: Ce faci în timpul liber?

Timpul liber îl ofer în totalitate familiei, fie că stăm în casă și ne jucăm, fie că ieșim la plimbare ori în curte. Scrisul și cititul pentru mine nu fac parte din timpul liber.

 

8: Ai anumite obiective pe care ți le-ai propus să le atingi în viitorul apropiat?

Desigur. Oricine dorește cu adevărat să evolueze și să își împlinească visurile, își setează obiective de atins. Pași mici pentru un vis mare. Unul dintre obiective este să-mi țin între palme cărțile, pe lângă cele două cărți cu povești pentru copii pe care le-am publicat. În spate, baza constă în a învăța încontinuu.

 

9: Care este lungimea pe care o preferi atunci când scrii un articol? Te atrag articolele de 400-500 de cuvinte sau cele de peste 1500? De ce?

R: Prefer să scriu pe blog la fel cum îmi place să citesc în online: nu prea mult că strică. Tot ce depășește 1000 de cuvinte are șanse mari de a mă plictisi. Puține sunt articolele lungi pe care am reușit a le citi cap coadă fără să realizez lungimea acestora. Deci fie cum o fi, dacă nu e carte, vorba multă-i sărăcia omului.

 

10: Admiri un anume blogger? Dacă da, de ce?

Voi oferi un răspuns general: admir fiecare blogger modest. Îl admir pe cel/ cea care scrie din suflet indiferent de subiect. Varianta ”laudă-mă gură că îți dau friptură” este doar o mască, iar cititorul simte asta.

Admir munca ta, fapt pentru care mă ”aflu” aici. Da, am bloggeri preferați, sunt mulți și nu aș dori să risc a uita numele cuiva, de aceea prefer să nu menționez pe nimeni. O parte dintre ei se află aici, în căsuța ta frumoasă.

 

11 – Am citit pe site-ul tău ceva ce mi-a mers la inima. Spui… “Aranjez cuvinte și culori”. Personal, ador cuvintele ce se desprind din culorile tale. Dar, poate că nu toți bloggerii știu la ce ne referim. Te rugăm să ne spui mai multe despre această pasiune a ta.

R: Mulțumesc! Am dorit să găsesc un motto care să definească cele două pasiuni: scrisul și desenul. Frumos tango fac cele două împreună. Uneori cuvintele pictează tablouri, alteori desenele spun povești. Chiar și mie mi se pare fascinant, deoarece, de multe ori mă las cuprinsă în dasul lor fără să cunosc finalul.

 

12 – Ai publicat două cărți de povești pentru copii. Ne poți vorbi despre momentele ce au precedat inspirația din care s-au născut aceste cărti? De ce crezi că tocmai Aceste cărți s-au născut din inima ta?

Obișnuiesc să le citesc copiilor mei povești, însă, atunci când Alex (8 ani) era micuț, nu înțelegea prea bine ceea ce îi citeam, astfel că începusem să inventez povești fără cuvinte întortocheate ori regionalisme, pe care să le înțeleagă. Adesea îmi cerea să-i repovestesc ceea ce-i spusesem cu o seară înainte, însă uitam detaliile cele mai importante lui. Pornind de aici, chiar el mi-a sugerat să încep a scrie totul pe un caiet, prin urmare l-am ascultat și rezultatul a fost ”Chiți și prietenii lui”, o carte 100% inspirată de Alex, inclusiv și desenele pe care le-am creat într-un stil foarte copilăresc, cât mai apropiat de abilitatea de a desena a unui copil. Ah, că tot am fost întrebată de dezamăgiri. Ei bine, am fost puțin dezamăgită fiindcă ilustrațiile nu au fost înțelese, cerându-se perfecțiune, însă a trecut repede fiindcă toți copiii care au primit cartea au fost fericiți datorită faptului că au reușit să deseneze aproape la fel ca povestitorul. ”Chiți și prietenii lui” cuprinde o serie de zece povestioare care au ca idee de fond prietenia, jocul, iubirea pentru mediul înconjurător și respectul.

A doua carte, intitulată ”Vorba dulce mult aduce” cuprinde o serie de zece povești motivaționale, create cu scopul de a ajuta copiii, dar și adulții, să se accepte așa cum sunt, iubindu-se , să nu renunțe la visuri, să aibă încredere în ei înșiși ori  să nu asculte de gura lumii. Înainte de a fi publicate, poveștile au fost trecute prin mâna unui psiholog. Ceea ce a condus la crearea acestor povești ține strict de copilăria mea. Pot spune doar că mi-ar fi plăcut enorm de mult și mi-ar fi fost de folos să fi avut astfel de povești pe-atunci.

Ambele cărți s-au născut total din inima mea pentru că sunt strict legate de iubirea pe care o am pentru copii, începînd cu micul meu copil interior. Consider că este necesar, uman și normal să creștem copii care să nu fie nevoiți să se vindece de ei înșiși.

 

13 – Ce alte surprize pregatesti copiilor si parintilor acestora? Care este principalul mesaj ce se desprinde din cartile tale?

Anul acesta am în plan să public continuările celor două cărți.

Principalul mesaj al cărților este iubirea de sine. ”Dacă te iubești cu adevărat, vei putea oferi iubire adevărată celor din jurul tău.”

 

14 – Povesteste-ne despre Anaphielle. De ce tocmai acest nume?

Pe Anaphiel l-am găsit într-un poem care aparține scriitorului Iulian Tănase. Mă aflam într-o perioadă foarte dificilă în care întrebarea ”de ce?” se repeta continuu în mintea mea. Nu găsisem niciun răspuns, până când am citit poezia. Acela a fost momentul în care simțisem în sfârșit că primisem o explicație. Cumva m-am văzut acolo, captivă printre rânduri și eliberată în același timp. Nu știam cine a fost Anaphiel, habar nu aveam de istoria acestui înger, tot ce știam era că de atunci înainte eu voi fi Anaphielle. I-am modificat numele într-un franțuzesc feminin. 😊 Abia în urmă cu doi ani am aflat că Anaphiel chiar există prin cărți și nu e doar un nume inventat pe loc. Sună fantezist, dar mă identific cu personalitatea lui. Nu am reușit niciodată să explic clar sentimentul pe care l-am simțit la primul contact cu acest nume.

Căderea – Iulian Tănase

 

15 – Stiu ca unul dintre citatele tale favorite ii este atribuit lui Giovanni Papini , care, cu mult timp in urma ar fi spus: “Nu există culmi prea înalte, ci doar aripi prea scurte” Mi-ar placea sa dezvolti ideea din perspectiva ta. Sunt aceste cuvinte reflectate in povestile si desenele tale?

Așa este! Este primul meu citat preferat și cel care mi-a dat întotdeauna curajul să merg înainte. Ideea, din perspectiva mea este simplă: Visul tău este posibil!

Nu renunța niciodată la visurile tale! Nu te da bătut! Mergi înainte și crește-ți aripile ce te vor duce pe cele mai înalte culmi, acolo unde vrei să ajungi! Oricât de dificil îți este, mergi înainte! Plângi dacă este nevoie, descarcă-te, dar privește culmile și mai fă un pas. Acționează înspre împlinirea dorințelor tale mereu!

Bineînțeles că am reflectat acestea și în unele povești sau desene. Consider că orice creație se naște din suflet, iar în sufletul meu, pe lângă altele, stă puterea de a merge înainte indiferent de obstacole.

*

Si iata ca, interviul nostru de astazi a ajuns la final. Iti multumim, Dana, pentru timpul acordat si pentru gingasia cu care ai facut ca aripile lui Anaphielle sa ne imbratiseze.

*

 

 

 

Daca doresti sa afli mai multe despre Dana Codori, ii poti oricand face o vizita pe oricare din blogurile pe care le administreaza:

 

Daca preferi retelele sociale iti poti bucura sufletul cu postarile ei pe:

Si, in cazul in care, ca urmare a citirii interviului iti doresti sa ai cartile scrise de Dana, poti s-o contactezi pentru a stabili detaliile. Stocurile din magazine au fost epuizate, dar… au mai ramas cateva exemplare in posesia autoarei. 🙂

 

 

*

Si acestea fiind spuse…

va multumim, dragi bloggeri, pentru vizita! Speram ca v-ati bucurat sa aflati atatea detalii folositoare de la invitata noastra de astazi.

Daca aveti intrebari pentru Dana, i le puteti adresa la sectiunea comentarii.

Si, bineinteles… daca doriti sa nu pierdeti interviurile viitoare, va invit sa va abonati la Newsletter.

31 COMENTARII

  1. Cât de adevărat că nu există vise prea mari, ci aripi prea scurte… Să ne creștem aripile și să nu permitem cuiva să ni le taie! Felicitări, Mirela. Mă bucur că am aflat-o mai bine pe Dana, cea care m-a uimit cu ilustrațiile și scrierile ei.

  2. O urmăream de ceva timp, îmi place. Și nu pot trece peste Giovanni Papini, “Un om sfârșit” l-am citit
    pe când la noi era total interzis. Mult succes Dana ! A fost o surpriză plăcută azi Mirela.

  3. Primul meu blog l-am vrut tot un jurnal, dar a cotit catre probleme sexuale.
    Blogul cu numarul 2 l-am creat numai pentru SuperBlog, dar a cotit catre blog generalist si testare.recomandare de produse si servicii, cu insertii de interviuri si hande-made.

  4. Imi place ideea de a scrie despre iubirea de sine. ”Dacă te iubești cu adevărat, vei putea oferi iubire adevărată celor din jurul tău.” Pentru că, în general, iubirea de sine este privită ca ceva negativ. Iar Domnul Eșec, e prietenul cel mai sincer. Mă bucur să te cunosc prin acest interviu.

    • Mulți confundă iubirea de sine cu narcisismul ori egoismul. De aceea consider că este necesar, cei care cunoaştem diferența, să oferim informațiile.
      Mulțumesc mult, Carmen!

  5. Si asa mai cunoastem un om de la care avem multe de invatat. Felicitari pentru ceea ce faceti, felicitari pentru interviul minunat, ca de fiecare data!

    • Multumesc si eu, Dana! Sper ca aceasta casuta sa devina, exclusiv si intensiv, casuta tuturor bloggerilor. Astazi, de exemplu, a cazut facebook-ul. Si m-a pus pe ganduri. Asa ca, acum studiez “problema” infiintarii pe site a unui forum al bloggerilor. Just in case ca nu mai avem unde sa ne gasim pe retelele sociale. 🙂

  6. Cât de mult m-am bucurat când am văzut că azi o descopăr pe Dana! O minune de om, cuvânt, culoare și iubire! ❤ Foarte mult o apreciez!
    Mulțumesc, Mirela!

  7. Felicitari pentru interviu! Imi place mult cum abordezi aceste interviuri, dar si raspunsurile sincere ale intervievatilor. Dana scrie foarte frumos si ilustreaza grozav. Si mie imi place sa desenez. Din pacate o fac rar .

  8. Mulțumesc mult, Oana! Nu lăsa deoparte ceea ce este tipărit în sufletul tău. Desenează şi foloseşte acest talent, cel puțin pentru căldura inimii tale. Aşa cum am zis: unele desene spun poveşti întregi.

  9. Cu fiecare interviu ajung sa cunosc oameni minunati. Mult succes Dana in tot ce ti-ai propus 🙂 si bafta la Sb daca te-ai inscris si acum.

LASA UN RASPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here