O carte nescrisa in MonaSimon.ro

 

In sufletul fiecaruia dintre noi stau ascunse cateva comori. Una dintre aceste comori are un potential imens. Ea poarta numele de… o carte nescrisa. Si doar de noi depinde ce se intampla cu aceasta comoara. Fie ca dorim sa o tinem ascunsa in continuare, fie ca decidem sa o infatisam luminii zilei… ea ramane la fel de puternica si va continua sa ne influenteze viata.

Astazi, cu emotie, v-o prezint pe invitata noastra, Mona Rusinescu, care a decis… nu doar sa scrie O Carte Nescrisa, dar sa o si imparta cu noi, “celor care le plac povestile si cuvantul scris“, noi cei care am avut sansa de a ne bucura de maiestria cu care aseaza cuvintele in pagina.

“Colorată, veselă, optimistă și extrem de pasionată; pe numele meu, Mona, ca formație medic, de profesie mamă. O nefirească încadrată în Firesc. Multă vreme m-am visat o femeie de carieră, cu îndeajunsul purtat în siguranță în geantă. Dar, au apărut în viața mea, EI, copiii mei, întâmplările mele perfecte… Așa că, prinzând curaj, m-am hotărât să pornesc și pe acest drum! Printre rânduri scrise, de mine. Vă ofer un caleidoscop prin care să privim viața. Vă ofer un îndemn să vă cunosteți, jucându-vă. Scriu de(spre) mine, înspre Voi!”

Sa-i uram deci… Bun venit, Mona! Iti multumim ca ai acceptat sa ne acorzi acest interviu si… Felicitari atat pentru performanta ca.. de doua ori consecutiv sa te urci pe Marele Podium al Competitiei SuperBlog, cat si pentru decizia de a trece Cartea Nescrisa pe domeniu propriu, daruindu-ne noul site MonaSimon.ro. 🙂

Toate interviurile
CLICK pe microfon pentru a accesa toate interviurile!

 

1 – Cand ai inceput activitatea de blogger si ce anume te-a determinat sa faci acest pas?

M.R.: Îmi place când îmi spune cineva blogger! 🙂 Am început să scriu acum șase ani, când am devenit mamă. Am auzit că există bloguri, dar nu știam exact despre ce este vorba. Aveam o idee cumva că e ceva la îndemâna oricui și trebuie doar să scrii și poate ai noroc să citească cineva.

Am căutat câteva informații pe Google și bineînțeles am fost repede îndrumată spre Blogspot. Am scris o perioadă acolo, apoi am trecut pe domeniu propriu. Scriam despre copii și viața de mămică. Însă mai mult povești, nu sfaturi reale.

După o vreme, la fel de brusc cum am început, am renunțat. Simțeam că nu mai am ce spune, ceva nou sau care să atragă. Și parcă aveam tendința să îmi expun copiii prea mult, lucru ce nu ni-l doream, nici eu, nici tatăl lor.

După patru ani, în octombrie 2017, am simțit din nou nevoia să scriu. Dar de data asta să scriu pentru mine. Și asta am făcut. M-a determinat un vis ascuns bine în sufletul meu. A fost momentul lui să iasă la suprafață. Și așa a luat naștere O carte nescrisă.

2 – Ce platforma folosesti si de ce?

M.R.: Acum folosesc WordPress. A fost o încântare când am descoperit-o. Mi s-a părut mult mai accesibilă, mai la îndemână.

 

3 – Carei nise te adresezi si, daca oferi servicii cititorilor tai, care sunt acestea?

M.R.: Nu știu dacă am o nișă, dar nici blog generalist nu îmi pot numi blogul. Să spunem că mă adresez persoanelor cărora le place să citească povești scurte, să rătăcească prin emoții, să zâmbească în fața unor metafore.

Mă adresez celor care îmi îndrăgesc cuvântul scris. Fie că mă citesc pentru că mă cunosc sau dau întâmplător de mine și decid să rămână, să revină.

4 – Care este mediul tau de lucru ideal si cum iti gasesti inspiratia?

M.R.: Scriu când sunt acasă. În pat, în bucătărie, la birou, unde apuc. Nu are importanță. De inspirație nu duc lipsă, îmi lipsește uneori măiestria de a așeza cuvintele cum mi-aș dori. Însă le îmbin cu drag și încerc mereu ca data viitoare să fie mai bine.

 

5 – Care este reteaua de socializare preferata si ce strategie aplici pentru a atrage trafic catre site-ul tau?

M.R.: Cel mai des folosesc Facebook-ul. Pagina de Facebook a blogului. Am reușit să încheg o comunitate frumoasă acolo și mă simt acasă.

Pe profilul personal rar distribui articole, îmi place să le separ cumva. Nu îmi place promovarea agresivă. Consider că în timp și cu răbdare îți  găsești cititorii tăi. Aceia care te citesc pentru că le place ceea ce spui sau cum o faci.

Nu mă interesează traficul pe blog sau să am un număr cât mai mare de vizitatori unici. Îmi doresc ca cei care chiar aleg să deschidă un articol scris de mine să îl citească, să îl simtă. Să le ofere o stare de bine.

Am început să mai postez și pe Instagram, dar pentru mine deocamdată e un mister cum funcționează și ce se întâmplă acolo 🙂

6 – Ce ti-ar place sa schimbi la modul tau de abordare a bloggingului?

M.R.: Mi-am propus să fiu mai constantă. Am început scriind minim un articol pe zi, dar în ultima vreme nu am reușit și îmi doresc să îmi revin.

De asemenea, am introdus o nouă categorie: Recenzii și recomandări. Însă voi scrie tot în stilul meu. Voi vorbi despre sentimentul lăsat de o carte citită sau un film văzut. Despre emoție.

7 – Care crezi ca este, pana acum, cel mai mare success al tau in blogging? Ce sfaturi poti da unui alt blogger pentru ca, eventual, sa aiba acelasi succes?

M.R.: Depinde cum definești succesul. Eu consider un succes faptul că am reușit să îmi așez timid numele în blogosfera românească. Asta s-a datorat competiției SuperBlog, mai ales grupului pe Facebook al competiției. Acolo am cunoscut bloggeri, în adevăratul sens al cuvântului, inclusiv pe tine 🙂 Am învățat multe.

Iată-mă din nou pe domeniu propriu, de data aceasta având o idee despre ce trebuie să fac. Pozițiile pe podium în cele două ediții la care am participat le văd ca umbra succesului real, acela că scrisul meu începe să prindă contur în mediul online.

 

8 – Ce site-uri cu sfaturi pentru bloggeri ne poti recomanda?

M.R.: Îl cunosc doar pe al tău și îl recomand cu mare drag.

 

9 – Este bloggingul prioritar in viata ta sau e doar un hobby? Cum imbini activitatea de blogger cu viata personala?

M.R.: A început ca un hobby. Azi nici nu știu cum să îi spun. Tot timpul aș vrea să scriu. Mereu am subiecte în minte și aștept cu nerăbdare să mă așez în fața laptopului.

Viața personală e prioritară, pentru mine. Încerc să aloc câteva ore pe zi pentru blogging, ca un fel de job dacă vrei, iar după aceea petrec timp cu familia. Am terminat programul 🙂

 

10 – Ce faci in timpul liber?

M.R.: Scriu, citesc și mă uit la seriale. Și fac cât de des pot plimbări pe malul mării. Ador marea!

 

11 – Care sunt nisele in care esti dispusa sa colaborezi cu advertiseri? Ai deja colaborari preferate? Care?

M.R.: Nu am colaborat până acum. Mi-ar plăcea să am o legătură cu edituri, să scriu despre cărți. Însă aș considera folositor și util dacă și librăriile fizice ar începe să apeleze la bloggeri (poate o fac deja, dar nu știu eu).

 

12 – Care este cel mai frustrant aspect pe care l-ai intalnit in viata ta de blogger?

M.R.: M-a întristat multă vreme percepția persoanelor, în special cele apropiate, când auzeau cuvântul blogger. Parcă ar fi un termen peiorativ.

Și încă mă mai afectează când văd că nu mă citesc oamenii dragi mie, dar mi-am promis să nu mai pun la suflet.

E frustrant să muncești, să scrii cât poți mai bine și cuvintele să se piardă în neantul numit Internet, fără nici măcar a fi citite de cineva care ți-ar putea da un feedback. Cred că e o doză de naivitate din partea mea, dar asta simt acum.

 

13 – Ai anumite obiective pe care ti le-ai propus sa le atingi in viitorul apropiat?

M.R.: Vreau să nu mai încremenesc în proiect și să îmi cresc blogul cât pot eu de mult. Însă cel mai important obiectiv e să așez în bibliotecile oamenilor cartea (cărțile 🙂 ) mele scrise!

 

14 – Ti-ai creat singura blogul sau ai apelat la un profesionist? Daca ai apelat, ne poti spune la cine si de ce? Ai fost multumita de colaborare? Daca ai creat blogul singura, care au fost cele mai mari provocari si cum le-ai depasit?

M.R.: Cel pe subdomeniu l-am făcut singură. E ușor. Când a fost vorba de a trece pe domeniu am apelat la profesioniști. Îmi pare firesc să fie așa. Eu nu mă pricep și chiar dacă aș fi reușit până la urmă, un profesionist clar îmi poate oferi mai multe.

Am avut noroc că un prieten din copilărie se ocupă cu web design și el m-a ajutat și o face în continuare. M-am lăsat cu totul pe mâna lui, eu intervenind doar la anumite detalii. Inclusiv hostingul e tot la el. Astfel știu că pot să-l sun oricând și mă va ajuta cu orice problemă aș întâmpina. Firma lui se numește Digital Guns.

 

15 – Cu ce frecventa publici articole? In general, cat timp zilnic aloci pentru a scrie pe blog? Cat timp aloci cercetarii?

M.R.: Inițial publicam zilnic. Apoi am intrat într-o amorțeală și publicam în medie de două ori pe săpătămână. Acum mi-am propus să revin. Să public măcar la două zile.

Timpul efectiv de lucru e foarte relativ. Unele le scriu dintr-o suflare, altele le scriu și rescriu până când simt că “vorbesc” ceea ce mi-am dorit cititorilor.

Dacă e vorba de cercetare îi aloc cât timp îmi este necesar să înțeleg subiectul. Nu scriu niciodată depsre ceva ce nu înțeleg pe deplin.

 

16 – De unde iti procuri imaginile pe care le atasezi unui articol? Care sunt site-urile tale preferate pentru imaginile free?

M.R.: Prefer să folosesc imagini proprii, personalizate. Mă ajut de des de aplicația Canva, o consider o adevărată comoară. În rest, apelez la imaginile de pe Pinterest.

 

17 – Care este lungimea pe care o preferi atunci cand scrii un articol? Te atrag articolele de 400-500 de cuvinte sau cele de peste 1500? De ce? Care a fost evolutia preferintelor tale de-a lungul timpului?

M.R.: Eu scriu povești și povestiri. Și sunt destul de scurte. Rar depășesc o mie de cuvinte. Așadar, prefer să scriu articole de lungime medie.

 

18 – Ai apelat la “concursuri” organizate pentru cititorii tai? Ce sfaturi ai in legatura cu atingerea scopului propus prin aceasta metoda?

M.R.: Da, am organizat un concurs pe pagina de Facebook a blogului. L-am putut numi un succes, dar doar aparent.

Am învățat că trebuie să ai un obiectiv foarte bine trasat când organizezi așa ceva și să îți alegi cu mare grijă publicul țintă.

Majoritatea participanților intră în “joc” fiind atrași de posibilitatea de câștig. După aceea foarte puțini rămân sau revin.

Dacă voi mai organiza, mă voi gândi foarte bine și o să îmi aleg o strategie care să mi se potrivească și care să îmi ofere beneficii și pe termen lung.

 

19 – Unul din aspectele cele mai importante din viata unui blogger este “gasirea propriei voci”. Competitia fiind extraordinar de mare in orice nisa, cum “ti-ai gasit vocea” si care a fost drumul parcurs?

M.R.: Scrisul meu a avut voce de la început. Am fost și continui să fiu eu. Cred cu tărie că este loc pentru fiecare. Dacă scrii în stilul tău și te respecți vei avea cititorii tăi. Vocea unui blogger este corectitudinea, respectul și dăruirea.

 

20 – Ce sperante ai in legatura cu blogul tau si satisfactiile pe care ti le poate aduce in viata?

M.R.: Sper să se transforme în oglinda mea. Acel accesoriu de care nu te desparți niciodată. Și nu în ultimul rând, din contră, visez să fie biblioteca mea virtuală, unde să poată fi găsite toate cărțile mele scrise. Nescrisele mele să prindă viață pe pagini tipărite. Da, asta sper!

Toate interviurile
CLICK pe microfon pentru a accesa toate interviurile!

V.D.B.: Si iata ca, interviul nostru de astazi a ajuns la final. Iti multumim, Mona, deoarece astazi ai acceptat sa fii alaturi de noi si pentru ca… ai ridicat cortina lasandu-ne sa vedem si sa simtim cine este de fapt… O Carte Nescrisa!

M.R.: Mulțumesc, Mirela! Sper să placă cititorilor tăi!

*

 

Daca doresti sa afli cat mai multe despre Mona Rusinescu, invitata noastra de astazi, poti sa o vizitezi pe blogul sau, MonaSimon.ro (O Carte Nescrisa).

Daca preferi social media, iti poti bucura sufletul cu postarile ei pe:

*

Si acestea fiind spuse…

Va multumim, dragi bloggeri, pentru vizita! Speram ca v-ati bucurat sa aflati atatea detalii folositoare de la invitata noastra de astazi.

Daca aveti intrebari pentru Mona, i le puteti adresa la sectiunea comentarii.

Si, bineinteles… daca doriti sa nu pierdeti interviurile viitoare, va invit sa va abonati la Newsletter.

 

30 COMENTARII

  1. Abia așteptam s-o văd pe Mona luată la întrebări. Îi urmaresc poveștile de mult și îmi place ușurința cu care creează povești care te țin cu sufletul la gură. Mult succes!

  2. Un interviu cu multă materie cenușie, felicitări Mona !
    Și ție Mirela felicitări pentru că ne dai prilejul să ne cunoaștem
    altfel !

  3. Îmi plac enorm interviurile de genul acesta! Descopăr că-n majoritatea cazurilor problemelor sunt cam aceleași! La început, mă necăjeam tare mult când observam că cei care mă cunosc nu citeau ceea ce scriam. Cu timpul, am descoperit că ei de fapt citesc cam tot, dar nu vroiau ca eu să știu asta. Și încă mai sunt care fac asta, dar am învățat să nu mai pun la suflet. Mă bucur atât de mult și simt o satisfacție uriașă când oameni străini îmi transmit aprecierea lor. Asta contează!
    Multă baftă baftă fetelor!

  4. Am aşteptat şi eu interviul cu Mona pe care o apreciez atât de mult! Nu ştiu cum se face, dar cartea ei nescrisă îmi tipăreşte pe suflet cele mai frumoase poveşti. Mult succes!

  5. Felicitari, draga Mona ! Nu ti-ai dezmintit nici în acest interviu, personalitatea obiectiva, pragmatica,deschisa spre cei ce te citesc !
    O seara si o saptamâna sublima, alaturi de cei dragi !

  6. SI eu inca “sufar” pentru ca nu ma citesc neamurile si prietenii. Dar sa vezi ce le sare tandara cand spun ce va de vibratoare, jucarii erotice sau pro vaccin…

  7. Foarte frumos acest interviu, felicitări! Mi-a făcut mare plăcere să o descopăr pe Mona şi aşa, vorbind despre despre munca asta a ei, muncă ce ne oferă nouă poveşti de şi pentru suflet.

  8. Un blogger este încântat când scrie și își transmite astfel emoțiile înspre oameni. Eu unul, iubesc frumosul și sunt o ființă socială. Unul căruia îi place să spună: UITE! Ca și alții să se bucure alături de mine de un apus, răsărit, nor, curcubeu… orice e frumos, sau să transmit o stare sufletească. Acesta a fost motivul pentru care mi-am făcut pagina. Dar am descoperit repede că emoțiile se dau, dar se și primesc. Nu te poți numi cu adevărat un blogger, dacă la rândul tău nu ești și cititor. Și ușor, ușor, mi-am găsit suflete-pereche de ale căror texte mă bucur mult, iar uneori parcă îmi găsesc exprimate propriile idei.
    Dar Mona are și ceva în plus. Ea mă informează. Cu generozitate și într-un mod riguros. Astfel cât să priceapă și unul ca mine, neacomodat cu web-ul, site-uri și aplicații, toată această „mâncare” la care mă uit cu jind, dar nu știu încă să-mi folosesc tacâmurile. 🙂

LASA UN RASPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here