Zambetu-mi apare brusc pe chip in timp ce, in urechea pe care se sprijina telefonul mobil, vocea sotului meu sopteste:

“Sigur, iubito. Am gasit si cafeaua. E deja in sacosa!”.

Sunt soapte ce au curmat toate clipele de teroare simtite cu o jumatate de ora inainte, cand, mi-am dat seama ca superbul si noul nostru espressor automat de cafea nu mai avea… combustibil.

Se stie ca viata are gust mai bun cu o cana de cafea. Ei bine, din momentul in care ne-am facut cadou un Espressor automat Philips EP3363/10 (Red) [Seria 3100], fiecare dimineata ne gaseste zambind.

Bogdan zambeste privind aparatul de un rosu aprins, culoarea lui favorita, in timp ce viitorul cappuccino ii face deja cu ochiul.

Zambesc si eu privind aparatul conceput sa maximizeze capacitatile ocupand putin spatiu, in timp ce cafeaua mea espresso emite deja aroma specifica.

Si amandoi zambim unul catre celalalt… in timp ce dinspre espressorul dotat cu rasnite 100% ceramice, ne invaluie aroma divina a cafelelor perfecte carora, in prealabil, le-am ales concentratia, temperatura si lungimea cu ajutorul afisajului intuitiv.

Si intocmai ca intr-o poveste, cestile de espresso si cappuccino personalizate exact cum ne place (doar printr-o atingere a espressorului inteligent, complet automat ce confera confort maxim), par sa ne zambeasca si ele. 🙂

Fiind, nu doar indragostiti de aroma cafelei ci in acelasi timp, pasionati de mentinerea sanatatii noastre, nu am stat mult pe ganduri cand am descoperit magazinul online magNET.ro, extensia firmei Profimatic in domeniul comertului online.

Era exact ceea ce ni se potrivea!

In plus, mai cumparasem de la ei, in urma cu un an, un blender de care suntem foarte multumiti si am hotarat ca era momentul sa ne rasfatam cu o cafea adevarata, profitand in acelasi timp de existenta ultimelor promotii la espressoare.

“Cred ca daca eram femeie, as fi folosit cafea pe post de parfum.” spunea demult dramaturgul John Van Drute.

Femeie sunt deja si recunosc… nu folosesc cafeaua pe post de parfum. Dar, categoric, daca in viata aceasta as fi fost magNET, probabil ca magnetii nu ar mai atrage fierul ci doar cafea.

Iar daca, unul dintre criteriile dupa care mi-ai cere sa clasific oamenii ar fi cafeaua, ti-as spune ca ii impart in patru categorii:

  1. persoane care nu beau cafea afirmand ca nu le place
  2. persoane care beau cafea in speranta ca ii va tine treji pe parcursul zilei
  3. persoane ce beau cafea dar cred ca… o cana de cafea te face sa dormi atunci cand nu o bei 🙂
  4. persoane care savureaza cafeaua

La capitolul creativitate zic eu, zic si altii, stau binisor. Dar, oricata imaginatie as avea, nu imi pot imagina o zi fara cafea.

Ca atare, celor inclusi in prima categorie le-as spune ca, nu cred sa existe cineva pe planeta asta care sa poata afirma ca nu-i place cafeaua ci… probabil, ca persoana in cauza nu baut inca… o cafea adevarata.

Celor din a doua categorie nu le-as spune nimic. Le-as respecta doar opinia.

Cat despre mine, nu stiu exact cand a inceput pasiunea mea pentru acest adevarat elixir al zeilor, dar astazi ma aflu categoric in a patra categorie.

Insa, cu multa vreme in urma ma situam… in a treia. Cu alte cuvinte, credeam cu toata fiinta mea ca o cafea nu se bea niciodata seara, daca intentionezi sa dormi.

Si am tot crezut asta pana intr-o zi de iarna, in timpul studentiei, cand am avut parte de…

O experienta de neuitat care a inceput cu o cafea buna

Eram in plina sesiune a primului an de Politehnica. Examenele ce bateau la usa pareau sa fie un fel de balauri. Noi, studentii boboci, netrecuti inca prin filtrul scortos al profesorilor, ne tot dadeam cu parerea. Despre oricine si orice, incercand sa aflam secretul procesului de invatare. Secretul supravietuirii primei noastre sesiuni din viata de studenti ce se asternea in fata noastra.

Ei bine, la un moment dat, unul dintre noi a avansat ideea ca un student adevarat invata in sesiune… doar noaptea.

Rand pe rand ne-am lasat cuceriti de aceasta idee mareata.

Senzationala as fi putut spune la acel moment.

Categoric, era momentul s-o fac si eu!

Entuziasmata, m-am pregatit toata ziua pentru acea noapte. Mi-am ascutit creioanele, am umplut stilourile cu cerneala, am verificat pixurile. Colile albe si caietele de curs le-am ordonat. Absolut totul era la locul lui. Biroul sters de praf. Camera arata exact cum imi inchipuiam ca trebuie sa arate o camera de student in sesiune.

Mai ramanea doar teama de a nu sta treaza pe tot parcursul noptii.

Dar, stiam de la colegi ca secretul este cafeaua.

Exista o vorba “Sa nu te increzi in cineva care nu bea cafea.” Prin extensie, orice bautor de cafea se bucura din start de increderea mea.

Astfel incat, cu toata seriozitatea mi-am notat retetele ce deja circulau cu viteza fulgerului printre noi, studentii.

In vederea pregatirii noptii perfecte de studiu, in urma recomandarilor primite, achizitionasem cateva sortimente de cafea.

Evident, le-am si degustat pe toate pe parcursul zilei, in asteptarea momentului. Facusem chiar un clasament al preferintelor. Stiam deja care va fi prima cafea a vietii mele de student in sesiune.

Deja imi inchipuiam plina de emotie cum as arata noaptea, printre toate acele cursuri pe care trebuia sa le studiez.

Priveam nerabdatoare la ceas.

Imi propusesem ca “ziua” mai exact noaptea perfecta a unei studente perfecte sa inceapa fix la ora 22. Aproape ca-mi parea rau ca nu am un orologiu din acela care bate gongul… mi-as fi dorit un astfel de moment dramatic.

Toata familia era deja atentionata sa nu faca nici un zgomot pe parcursul noptii. Pentru ca, Mirela – studenta perfecta… cu o cana de cafea in fata… studiaza.

Clipele treceau, timpul se scurgea, ceasul arata pe rand… 20:00… 21:00… 21:50.

Gata!

Fuguta la bucatarie.

Cafeaua favorita e pusa in ibric. Ibricul pe foc. Privesc fascinata formarea caimacului. Elixirul zeilor ajunge in cana de cafea. Cana e depusa pe biroul meu de studenta. Ocup scaunul, adulmec aroma… orologiul (din imaginatia mea, evident) bate de ora 10 seara. Lichidul se lipeste ca un magNET de papilele mele gustative.

Portile Raiului pe pamant s-au deschis!

Ceasul arata 10:30… am dovedit deja prima cana de cafea.

Ah, ce bine este sa fii student in sesiune!

Ce biiiine este… saaaa…

“Mirela… scumpo… hai in pat!” Aud ca prin vis glasul mamei in timp ce simt pe umeri atingerea ei blanda. Buimaca, deschid un ochi. Imi dau seama ca zona in care se afla fixat celalalt ochi cu care m-a dotat natura statea sprijinita pe caietele de student imprastiate pe birou. Dau sa ridic capul insa… durerea ascutita simtita in umar ma determina sa fac cateva incercari pana reusesc sa ies din intepeneala ce ma cuprinsese.

Soarele aflat deja pe cer ma orbeste iar eu… imi dau seama ca ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ceasul care arata orele 22:30.

Din acea clipa, am renuntat la pozitia a treia a clasamentului meu si m-am declarat “persoana care savureaza cafeaua”.

Am inteles ca, cel putin in cazul meu, cafeaua ma tine treaza ziua iar noaptea ma adoarme instantaneu.

Si uite asa a inceput… cu o cafea buna… prima mea noapte de studenta in sesiune.

Chiar si acum, dupa atatia ani, imi amintesc cu drag de somnul adanc in care am cazut. Din clipa aceea mi-am bagat mintile in cap si am savurat cafeaua in fiecare dimineata din acea sesiune, lasand noptile pentru… orice altceva dar nu pentru studiu.

Si mi-am pastrat acest obicei pana in ziua de astazi. Zi in care tocmai am aflat ca daca ma abonez la newsletter-ul magNET.ro pot castiga un storcator prin presare la rece. Inca nu stiu care sunt detaliile exacte, asa ca dau o fuga pe pagina concursului sa le aflu. 🙂

 

*

Note:

  • Sursa imagini: magnet.ro
  • Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019 – proba 13

 

 

38 COMENTARII

  1. M-a distrat experienta ta cu cafeaua :)) eu dacă o beau, sunt ca un titirez pana dimineața. Dar chiar și asa, nu mi închipui zi fără ea. Mult succes!

    • Te inteleg perfect, Oana. In cazul meu, cafeaua nu are vreun efect “advers” in timpul noptii. Banuiesc ca… totul tine de autosugestie. Dorm super bine daca beau o cafea… noaptea. Ziua sunt… ca si tine 🙂

  2. Interesantă experiență cu cafeaua. Noi, nu suntem prietene bune, dar nici nu pot spune că îmi displace. Suntem în tatonări…încă.

    • Oooo… cu siguranta tatonarea va lua sfarsit in clipa in care vei bea o cafea cu adevarat… adevarata. 🙂 Dar… ma gandesc acum… nu am mentionat in articol. Iubirea mea pentru cafea nu anuleaza dragostea pentru ceai 🙂

    • Multumesc mult, Ruxandra! Am facut si eu la un moment dat pauza de cafea… a durat cam un an. Imi bagase un doctor in cap ca ar provoca hipertensiune. Intre timp am rezolvat misterul. Lipsa de potasiu si magneziu o provocau. Asa ca problema a fost urgent rezolvata si cafeaua incorporata iar in stilul de viata 🙂

  3. Zâmbet și cafea am avut și eu citindu-ți textul 😁 Mi-ai amintit că așa am pățit și eu în prima sesiune! Și am aflat că pe lângă faptul că dacă beau cafea seara nu reușesc să stau trează, dar și că dacă dorm cu cărțile sub cap nu mă trezesc cu cursurile învățate! 😃
    Foarte frumos, Mirela! Felicitări!

  4. Pe mine cafeaua mă transformă într-o bufniță dacă o beau seara. Mi se lipesc ochii de pereți, nu de caiete ori cărți. 🙈
    Frumos articol. Ai un stil aparte de a povesti şi împleti cuvintele. Mult Succes!

  5. Nici eu nu îmi imaginez viata fara cafea. Chiar stateam si ma gandeam cand scriam si eu articolul ca mie imi place sa beau cafea pur si simplu. Nici nu stiu exact daca ma tine treaza sau ceva de genul, eu o beau de drag pur si simplu. Imi place mirosul si casele care miros a cafea.

  6. Ce mi-a placut articolul. Sunt o mare bautoare de cafea, dar si foarte pretentioasa. :)) Experienta ta cu cafeaua o inteleg pe deplin, si eu pot bea cafea seara, mai ales un espresso dupa o cina gustoasa si apoi sa dorm neantoarsa.

  7. Exact în a patra categorie mă încadrez și eu. Nu beau mai mult de două-trei cafele pe zi, dar le descânt. Sunt exact ca grecii care se așează la cafea de Crăciun și se mai ridică la Paști.
    Mă trezește dimineața, dar nu mă face huhurez noaptea.
    Mult succes!

  8. Ca toate lucrurile frumoase în viață, și cafeaua a trebuit să treacă printr-o „primă experiență” și a respectat și ea regula de a fi „de cacao” 🙂
    Eram copil, în vizită cu tata pe la cineva, de la oraș. Nimeni dintre noi, cei de acasă, nu eram deprinși cu cafeaua, ceaiul era în grațiile noastre, dar cum era să refuzi o astfel de invitație, din partea unor oameni care „ne tratau”… „Lasă-l și pe el să bea, că e mare de acum!…” Și bietul, m-a lăsat. Eu măcar nu mai băusem, dar nici tatei, pentru că îl trăda expresia feței, nu-i plăcea. Și a tot adăugat zahăr, doar-doar să o transforme în ceva băubil. Oameni de provincie, consideram că nu s-ar fi cuvenit să arăți atâta nepolitețe și să nu bei toată cana. Nici acum nu știu dacă a fost așa-zisul nechezol de care auzisem, sau un zaț pus la fiert a doua oară. 🙂 Tata și acum a rămas fidel ceaiului. Eu…le alternez. De la cafea îmi place foarte mult mirosul și sunt în stare să refuz, numai dacă mă întrebi înainte de a o pune la fiert. După ce o prepari, mă declar învins și o sorb cu mare plăcere.

    • Condei… ce tare suna!!! “prima cafea a fost de cacao”! Asta o notez… cine stie ce idei imi vin pentru vreun articol.
      Imi amintesc si eu de nechezol. Personal il beam fara probleme. Sunt unul din acele exemplare in viata care se bucura de absolut orice, oriunde, oricand, cu oricine. Asa ca, perioada nechezol a fost si ea suuuper!
      Insa, ce spui cu mirosul… categoric, sunt completamente alaturi de tine!

  9. Eu apartin categoriei de oameni carora nu beau cafea si sustin ca nu le place. Un articol foarte frumos. Sper sa iti aduca multe puncte in competitie

  10. Interesanta afirmația cu parfumul de cafea.
    Un student la Politehnica m-a învăț dinpe mine sa beau cafea in Student Pub.
    Îmi place și expresivul acela roșu.

    • Daca ma gandesc bine… oare o exista vreun parfum cu aroma de cafea? Zau ca mi-ar place sa il incerc.
      Si noua ne place tot ce e rosu in bucatarie 🙂
      Si… cum a fost cafeaua in Student Pub? 🙂

LASA UN RASPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here